„Copilul nu mai vrea să facă engleză.”
Este o replică pe care am auzit-o de mai multe ori de-a lungul anilor și care m-a făcut să reflectez la un aspect important al educației: câtă responsabilitate putem pune pe umerii unui copil atunci când vine vorba despre propriul viitor?
Să fim sinceri: dacă ar fi după ei, mulți copii ar prefera să se joace, să stea pe telefon sau să facă orice altceva decât teme și exerciții. Și este absolut firesc!
Dar dacă un copil spune că nu mai vrea să citească, renunțăm la citit? Dacă nu mai vrea să își facă temele, hotărâm că nu mai sunt necesare?
De ce am trata diferit învățarea unei limbi străine?
Nu spun că trebuie să ignorăm ceea ce simte copilul. Dimpotrivă! Este important să aflăm de ce nu mai vrea. Poate ceva i se pare prea dificil, poate nu se simte confortabil sau poate pur și simplu trece printr-o perioadă în care preferă alte activități.
Dar între a asculta copilul și a-l lăsa să decidă singur ce este important pentru educația lui există o diferență.
Un exemplu din experiența mea
Nu demult, unul dintre elevii mei mi-a mărturisit ceva ce mi-a rămas în minte: la început nu intra cu prea mare tragere de inimă la lecțiile de engleză, însă acum participă cu plăcere.
Și acest lucru se vede! Se descurcă foarte bine, participă activ și a făcut progrese remarcabile.
Dar ceea ce merită subliniat este cum a ajuns aici.
A lipsit extrem de rar de la lecții, a continuat să lucreze inclusiv în vacanțe și a participat atât la lecții de grup, cât și la lecții individuale.
Cu alte cuvinte, progresul lui nu a apărut întâmplător. În spatele rezultatelor se află timp, muncă și consecvență.
Iar experiența lui ne arată un lucru important: un copil nu trebuie neapărat să fie entuziasmat de la început pentru a ajunge să îndrăgească o activitate. Uneori, plăcerea apare tocmai atunci când începe să se descurce mai bine, să capete încredere și să vadă că eforturile lui dau rezultate.
Mă întreb uneori: ce s-ar fi întâmplat dacă părinții lui ar fi decis să întrerupă lecțiile la primul „nu mai vreau”?
Cât timp investim, de fapt, în învățare?
Mai există un aspect despre care cred că ar trebui să vorbim mai des: timpul pe care îl alocăm învățării.
O lecție de 30 de minute pe săptămână poate fi un început, dar să nu ne așteptăm la progrese spectaculoase dacă aceasta este singura ocazie în care copilul intră în contact cu limba engleză.
Nici măcar o oră pe săptămână nu poate face minuni dacă, în restul timpului, nu există exercițiu, recapitulare sau expunere la limbă.
Nu putem investi foarte puțin timp și să așteptăm rezultate foarte mari.
Și nu mă refer neapărat la ore suplimentare de studiu sau la mai multe teme.
Într-o altă discuție, o mămică mi-a povestit că, urmând sugestia mea, a început să îi pună fetiței desene animate în engleză. Acum, cea mică urmărește cu mare plăcere Peppa Pig în limba engleză.
Mi-a făcut mare plăcere să aud asta, pentru că este exact genul de implicare pe care îl încurajez.
Copiii pot învăța și prin joacă, povești, cântece sau desene animate. Nu trebuie ca fiecare întâlnire cu limba engleză să însemne o lecție sau o temă.
Important este ca engleza să nu existe în viața copilului doar în cele 30 sau 60 de minute petrecute săptămânal cu profesorul.
Câteva minute de engleză în fiecare zi, într-un mod plăcut și potrivit vârstei, pot completa foarte bine ceea ce lucrăm la cursuri.
Ce facem atunci când copilul spune „nu mai vreau”?
Din experiența mea, entuziasmul nu este întotdeauna constant. Sunt zile în care copiii participă cu mare plăcere și zile în care au nevoie de mai multă încurajare.
Nu cred că orice activitate trebuie continuată cu orice preț. Există situații în care schimbarea este cea mai bună alegere.
Dar cred că, înainte de a renunța, merită să discutăm, să înțelegem și să căutăm soluții împreună.
Poate copilul are nevoie de o altă abordare, de mai multă încurajare, de un ritm diferit sau pur și simplu de ajutor pentru a depăși o perioadă în care motivația lui a scăzut.
Și aici cred că părinții și profesorii trebuie să formeze o echipă.
Pentru că, uneori, dacă renunțăm la primul „nu vreau”, copilul nu mai ajunge să descopere cât de mult îi poate plăcea ceva la care, inițial, nici nu își dorea să participe.
Educația nu înseamnă doar să le oferim copiilor ceea ce își doresc astăzi, ci și să îi pregătim pentru ceea ce vor avea nevoie mâine.
Iar una dintre cele mai valoroase lecții pe care le putem oferi copiilor este că lucrurile importante necesită timp, efort și perseverență.
Nu este vorba despre a-i obliga să învețe cu orice preț, ci despre a-i ajuta să înțeleagă că nu orice dificultate trebuie să ducă la renunțare.
Motivația ne ajută să începem. Consecvența ne ajută să progresăm.
Cu drag,
Simona
Easy English by Simona
P.S. Sunt curioasă cum vedeți voi această situație. Când copilul spune „nu mai vreau”, cum decideți dacă este momentul să insistați sau să faceți o schimbare? Mi-ar plăcea să îmi răspundeți la acest email.